Abordarea principalelor patologii ale
intestinului subțire și gros
1. Colita
2. Colonul iritabil
3. Colitele de fermentație
4. Colitele de putrefacție
5. Colita ulcerativă
6. Enterita și enterocolita
Colita
Colita este inflamația intestinului gros din cauza infecțiilor, a paraziților sau a unor substanțe toxice. Ea reprezintă o iritație a colonului asociată adesea cu stresul psihologic. Colita înseamnă inflamarea colonului.
Persoanele care suferă de colită pot prezenta perioade de constipație care să alterneze cu puseuri de diaree cu sânge, crampe abdominale, febră ridicată și stare de rău.
Există mai multe tipuri de colită: colită de fermentație, de putrefacție, colită ulcerativă, enterită, enterocolită, etc.
Simptome: Colita are manifestări diferite în funcție de problemele de digestie și absorbție la nivel intestinal. Apar mișcări intestinale neregulate. În mod normal, mișcările intestinale sunt dirijate de nervii intestinali sau centrii nervoși din creier după un anumit program în care există contracții circulare (de fragmentare a alimentelor) și longitudinale (de împingere a alimentelor în rect și apoi afară).
Când se dereglează acest program, pot apărea constipație sau diaree, dureri abdominale, balonări, diaree precedată de colici. Pofta de mâncare scade, poate apărea depresia.
Cauzele pot fi: alimentația incorectă pe fond de stres, infecțiile bacteriene la nivel gastrointestinal, tratament antibiotic, consumul redus de fibre vegetale, supraalimentația, excesul de cafea, alcool sau grăsimi.
Colonul iritabil
Constă într-o dereglare funcțională cu modificarea tranzitului intestinal care are ca rezultat durerea abdominală. Perioadele de contracție și de relaxare a mușchilor intestinali pot să fie rapide și dezordonate – determinând diaree, sau lente- ducând la constipație. Nu trebuie confundat cu colita, care antrenează inflamarea pereților colonului și este o boală mai gravă.
Sindromul de colon iritabil nu este însoțit de inflamație și nu este produs de o infecție (bacteriană sau virală) sau de altă afecțiune. Sindromul de intestin sau colon iritabil este caracterizat prin perturbarea cronică a funcției intestinale, pe o periodă de minimum 3 luni.
Colonul iritabil este o afecțiune digestivă inflamatorie, simptomele sindromului de intestin iritabil fiind reprezentate de către distensia și dureri abdominale, flatulență, diaree, manifestările clinice fiind dependențe de ingestia alimentară.
Tabloul clinic mai cuprinde alternanța stărilor de constipație cu cele de diaree, senzație de defecatie incompletă, prezența mucusului în scaun, senzație de greață.
Colita de fermentație
Flora de fermentație prezentă normal în intestin, acum trăiește pe seama unor resturi alimentare (celuloza fructelor și legumelor, amidon nedigerat, zaharuri multiple) ajunse până în intestinul gros. Apar gaze și substanțe acide iritante pentru intestin. Tulburările de digestie sunt provocate de legume și celuloză.
Colita de fermentatie apare in urma florei de fermentatie ce se dezvolta la nivelul primei parti a colonului. Flora de fermentatie este utila, ajutand la digestie, insa atunci cand unele alimente precum celuloza din fructe si legume ori zaharurile in exces ajung in intestinul gros, flora de fermentatie determina inflamarea colonului. Astfel debuteaza colita de fermentatie si apar simptomele specifice precum durerile abdominale, diareea si scaunele cu sange.
Colita ulcerativa este o boala inflamatorie a intestinului, ce produce ulceratii la nivelului intestinului gros. Desi de cele mai multe ori afecteaza partea stanga a colonului (sigmoidul) si rectul, extensia bolii poate varia de la afectarea numai a rectului la afectarea intregului colon (colita extensiva, pancolita).
Zona de colon afectata este un indicator pentru severitatea bolii. Colita extensiva se insoteste de simptome mai grave decat colita ce afecteaza numai rectul. Exista unele persoane ce au o portiune mare din colon afectata dar nu au simptome.
Cele mai frecvente boli inflamatorii intestinale sunt colita ulcerativa si boala Crohn. Colita ulcerativa este mai frecventa decat boala Crohn. Cauzele ce determina aparitia colitei ulcerative nu sunt cunoscute. Anumite studii au sugerat ca boala inflamatorie intestinala poate fi produsa de un raspuns anormal al sistemului imun la bacteriile intestinale.
Rectocolita hemoragică – nu trebuie confundată cu colonul iritabil la care nu se produce inflamație. Colita ulcerativă este mult mai gravă. Boala se poate extinde de la rect, cuprinzând întregul colon și atunci simptomele sunt mai grave.
Există unele persoane ce au o porțiune mare din colon afectată, dar prezintă simptome minore. Alte persoane, cu întregul colon afectat, au diaree sangvinolentă cu mucus, febră, dureri abdominale și de rect, mai rar scăderea apetitului, constipație.
După stadiul bolii, mucoasa poate să prezinte congestie, ulcerații, polipi, fibroză și hemoragie. La fel ca și boala Crohn poate afecta orice porțiune a tubului digestiv și se poate răspândi în profunzimea țesutului afectat, colita ulcerativă nu atinge decât mucoasa colonului și rectului.
Spre deosebire de Crohn, colita ulceroasa este limitata la colon (intestinul gros) si afecteaza numai straturile superioare într-o distribuție uniformă.
Simptomele colitei ulcerative includ:
- durere abdominală si crampe;
- diaree;
- scaune cu sânge;
- tenesme (senzația imperioasă de a defeca);
- oboseală;
- pierderea poftei de mâncare;
- anemie din cauza pierderii de sânge (numai în cazuri grave).
Colita de putrefacție
Tulburările de putrefacție sunt provocate de proteine, mai ales din carne. Evacuarea intestinului se face greu, cu scaun de putrefacție. O altă cauză a colitei de putrefacție ar putea fi reprezentat de inflamațiile cauzate de infecții virale, bacteriene sau parazitare.
În cazul persoanelor care suferă de colită de putrefacție, scaunul are un aspect păstos, brun închis, puternic mirositor, însoţit de dureri abdominale, slăbiciune, paloare şi uneori febră. Colita de putrefacție se deosebește astfel de colita de fermentaţie care este de cauzată de alimentația prea bogată în carbohidraţi şi crudităţi.
Alimente interzise: laptele, smântâna, pește gras (somn, crap), icre, grăsimi, salate crude, castraveți, ridichi, sfeclă, roșii, mărar, condimente (piper, ardei iute, muștar hrean), toate tipurile de carne, conservele, leguminoasele (mazăre uscată, linte, fasole), porumb fiert, brânza fermentată sau grasă, albuș de ou, frișcă, dulciurile, ciocolata, migdalele, nuci, alune, alcool, prăjeli, băuturi carbogazoase, cofeina.
Enterita și enterocolita
Enterita și enterocolita- inflamația intestinului subțire și gros datorită toxiinfecției alimentare, uneori cu vomă, colici abdominale, scaune moi, frecvente. Enterita- inflamația intestinului subțire, deseori însoțită de gastrită și colită.
Enterita poate fi provocată de o boală generală ca dizenteria, holera, febra tifoidă sau alimente alterate, infectate. Este caracterizată de febră, sete excesivă, grețuri, dureri abdominale, balonare, diaree- forma acută. Forma cronică are simptome mai atenuate: diaree, alternativ cu constipație, colici.
Enterocolita- este inflamația concomitentă a intestinului gros (colita) și a intestinului subțire (enterita), de natură infecțioasă, parazitară sau alergică. Poate fi acută sau cronică. Scaunele uneori pot fi sangvinolente sau mucopurulente.
Enterocolită este o afecțiune inflamatorie a mucoasei intestinale de cauza virală, bacteriană, fungică sau parazitară care poate fi întâlnită atât la adulți cât și la copii.
Clasificarea enterocolitelor poate fi efectuată în funcție de modificările patologice care au loc la nivel intestinal după cum urmează:
Enterocolită necrozantă mai frecvent întâlnită la prematuri;
Enterocolită necrozantă NEC reprezintă o patologie asociată în mod frecvent nou născuților prematuri care evoluează cu apariția inflamației și necrozei intestinale. NEC apare de obicei la 2-6 săptămâni după naștere și este favorizată de existența altor boli asociate ale copilului, prezența unui sistem imunitar insuficient dezvoltat al prematurului născut înainte de săptămâna 37 de sarcina, hrănirea exclusiv cu formule de lapte artificial sau hrănirea enterala (prin intermediul unui tub gastric).
În situații mai rare, enterocolită necrozanta poate afecta simultan mai mulți copii ai aceleiași secții de neonatologie fiind determinată de infecții cu germeni enteropatogeni.
Enterocolită pseudomembranoasă:
Enterocolită pseudomembranoasă este o afecțiune inflamatorie a colonului care evoluează cu apariția unor plăci de culoare alb-gălbui dispuse sub formă unor pseudomembrane la nivelul mcoasei intestinului gros. Acest tip de enterocolită este determinat de infecția cu Clostridium difficile, un microorganism care face parte din flora intestinală saprofita umană. În marea majoritate a situațiilor, enterocolită pseudomembranoasă afectează pacienți tratați cu antibiotice de spectru larg pentru diferite patologii infecțioase la nivelul organismului, motiv pentru care mai este cunoscută și sub denumirea de colita asociată antibioticelor.
Enterocolită Hirschsprung:
Enterocolită asociată cu megacolon sau boală Hirschsprung prezintă prognostic nefavorabil la marea majoritate a pacienților cu acest tip de malformație intestinală congenitală. Incidența este mai mare la pacienții pediatrici care au suferit o intervenție chirurgicală de corecție a malformatiei colonului și se datorează alterării calitative a mucinei intestinale, activitatea crescută a prostaglandinei E1, deficitul de IgA secretor intestinal și capacitatea slabă de reacție a sistemului imunitar de la nivel intestinal.
Alte patologii care pot evolua cu inflamația mucoasei intestinale sunt reprezentate de boală Behcet, colita ischemică, boală inflamatorie intestinală și colita colagenica.
Principalii agenți patogeni care favorizează enterocolită acută sunt reprezentați de:
Bacterii enteropatogene: Salmonella, Shigella, E.coli, Staphylococcus (tulpinile enterotoxigene) Campylobacter, Clostridium difficile;
Virusuri: enterovirusuri, rotavirusuri, virusul Norwalk, adenovirusuri;
Fungi: candida în special la pacienții imunodeprimati (infecție HIV/SIDA sau secundar tratamentelor imunosupresoare în cazul transplanturilor, chimioterapiei sau radioterapiei utilizate în tratamentele oncologice) sau la persoanele care au urmat tratamente prelungite cu antibiotice;
Paraziți: Giardia lamblia, Cryptosporidium, Entamoeba histolytica.
Agenții infecțioși bacterieni și parazitări ajung la nivel intestinal prin ingestie de alimente și apă contaminată dar și prin contactul direct cu pacientul (mâini incorect igienizate) sau cu produsele patologice ale acestuia (scaune diareice contaminate). Factorii favorizanți ai enterocolitelor de cauza virală sunt reprezentați de temperaturile scăzute ale sezonului rece și condițiile de viață improprii, insalubre din mediile defavorizate social.
Tabloul clinic al pacienților cu enterocolită este alcătuit din următoarele simptome:
Diaree acută (emisia mai multor scaune moi în cursul aceleiași zile); materiile fecale eliminate pot conține mucus, puroi sau striuri sangvinolente;
Crampe abdominale;
Distensie abdominală (balonare);
Greață;
Vărsături;
Febra;
Frisoane;
Deshidratare;
Stare de slăbiciune accentuată.
Constipația
Constipația cronica înseamnă tranzit intestinal lipsit de frecventa sau dificil, care persistă câteva săptămâni sau mai mult. În general, constipația este descrisă drept situația eliminării conținutului intestinal cu o frecventa mai mica de 3 scaune pe săptămână.
Deși constipația ocazională este foarte frecventă, unele persoane experimentează constipația cronica care interferează cu capacitatea de a-și desfășură activitățile cotidiene. Constipația cronica poate de asemenea să provoace încordare excesiva pentru eliminarea scaunului. Tratamentul pentru constipația cronica depinde în parte de cauza preexistenta.
Totuși, în unele cazuri, cauza rămâne nedescoperită.
Retenția conținutului intestinal în colon și rect poate avea și alte cauze: stenoza intestinală cicatriceală sau tumorală; alimentație săracă în resturi nedigerabile care fac să lipsească excitația peretului intestinal; tulburări ale sistemului nervos din peretele intestinal. O cauză frecventă a constipației este alimentația în care se face exces de carne și făinoase.
Semnele și simptomele constipației cronice includ:
- Sub 3 scaune pe săptămână
- Scaune tari;
- Încordare pentru a realiza defecația;
- Senzația de blocaj la nivelul rectului care împiedică tranzitul intestinal;
- Senzația de evacuare incompleta de la nivelul rectului.
În majoritatea studiilor s-a evidențiat rolul semințelor de muștar auriu, datorită efectului puternic produs de mucilagiile acestora în ceea ce privește defecarea rapidă.
Semințele de muștar auriu (alb) conțin: multe mucilagii, ulei gras, substanțe proteice, minerale, principiul activ a sinalbozidului și fermentul mirozinază (enzima din glucozinolați), alcaloidul sinapina. În prezența apei, a mirozinazei și a sinalbozidului (glucozidul sinalbina) se produce o esență tare excită secreția gastrică și creează pofta de mâncare.
Efecte benefice:
- Înlătură balonările, digestia cu probleme și insuficiența pancreatică;
- Decongestionează colonul, elimină toxinele, reglează scaunul, scade colesterolul.
Acestea au fost numai cateva dintre cele mai importante patologii fregvent intalnite ale sistemului digestiv, pentru mai multe detalii si informatii despre cum sa tratam si sa prevenim prin dieta tulburarile gastrointestinale apelati la specialistii nostri in DIETA ZINO.
Contactati-ne astazi pentru o consultatie si incercati DIETA ZINO personalizata special pentru dumneavoastra