Rolul și fiziologia intestinelor
Intestinul subțire (6-7 metri lungime, 3-4 cm diamtetru)
Procesul de digestie se realizează în principal în stomac și în intestine. Atunci când mâncarea părăsește stomacul în procesul digestiei, aceasta pătrunde în intestinul subțire. Când ajunge în intestinul subțire se reduce semnificativ sub formă de semilichid (chim alimentar) si cu ajutorul secrețiilor hormonale, intestinul subțire digeră și asimilează nutrienții prin peretele intestinal.
Intestinul subțire este locul unde se absorb în fluxul sanguin aproximativ 90% din nutrienți.
Carbohidrații ( legumele, fructele, cereale, etc.) se digeră începând din gură, unde sunt procesați, în timp ce sunt mestecați, de enzimele din salivă (amilaze). Proteinele se scindează în stomac în di-,tri-peptide, iar ulterior se reduc în aminoacizi în intestinul subțire. În lumenul (spațiul din interiorul unui organ tubular) intestinal, produșii de digestie ai lipidelor împreună cu sărurile biliare numite micele formează agregate de acizi grași, monogliceride și colesterol. Rolul miceliilor este de a solubiliza lipidele și de a asigura transportul lor in enterocite (celulele intestinului subțire).
Spre deosebire de particulele din proteine și carbohidrați, lipidele pot fi absorbite în alt mod. Felul în care sunt absorbite depinde de modul în care se compun mai multe lanțuri chimice lungi sau scurte. Ambele tipuri de grăsimi sunt preluate din intestin prin vilozități, dar acizii grași cu lanț lung sunt sintetizați în trigliceride care sunt apoi absorbite, sub formă de picături, denumite chilomicroni, din vilozități în sistemul limfatic.
Chilomicronii sunt transportați de sistemul limfatic în canalul toracic, unde pătrund în fluxul sanguin prin vena mare din zona gâtului, denumită vena cavă superioară. Acizii grași cu lanț scurt, care reprezintă circa 10% până la 20% din toate grăsimile, sunt absorbiți direct în vena portă (vena care transportă sânge din tractul gastrointestinal, vezica biliară pancreas și splină până la ficat), sărind sistemul limfatic.
Atât acizii grași cu lanț lung, cât și cei cu lanț scurt își încheie călătoria prin trecerea în ficat unde sunt desaturați în pregătirea pentru transformarea în energie.
Toate alimentele sunt reduse la dimensiuni la care pot fi ușor absorbite. Unele elemente precum fibrele nu pot fi procesate sau absorbite, ele au rol plastic, mecanic și ajută prin motilitatea intestinelor în procesul digestiei și a eliminării (intestinul gros).
Atunci când chimul a fost în întregime amestecat și procesat în stomac, sfincterul piloric se deschide și îi permite acestuia să intre în duoden (segmentul inițial al intestinului subțire). Aici este amestecat din nou în întregime și procesat în continuare pentru a-l pregăti pentru absorbția de către vilozitățile intestinale.
În mod specific, mușchii longitudinali și circulari ai pereților intestinali execută trei tipuri diferite de mișcări pentru a procesa chimul. Primul tip de mișcare este segmentarea ritmică, în care numeroși mușchi circulari adiacenți se contractă pentru a segmenta mâncarea pe măsură ce aceasta este absorbită.
Acești mușchi se contractă în reprize, un set de mușchi contractându-se în timp ce celălalt se relaxează. Această acțiune musculară se repetă, iar ca rezultat al acestor mișcări, chimul este în întregime amestecat cu sucurile digestive.
Al doilea tip de mișcare este o contracție sub formă de vibrație care se îndreaptă din față în spate, pe lungimea de câțiva centimetri ai intestinului. Această mișcare împinge chimul înainte și înapoi pentru o bună mixare.
Al treilea tip de mișcare este cunoscut sub numele de peristaltism. Peristaltismul reprezintă o contracție puternică sub formă de vibrație a intestinului, cauzată de flexarea ritmică a mușchilor. Spre deosebire de acțiunile de împingere ce facilitează mixarea, peristaltismul ajută la propulsarea chimului prin intestinul subțire.
Când chimul pătrunde în duoden din stomac, acesta are o aciditate ridicată. Conține o concentrație de acid clorhidric și enzime care transformă cele mai mari molecule proteice pentru a facilita digestia și absorbția ulterioară.
Secrețiile intestinului subțire conțin bicarbonat, secretat de către pancreas, o substanță alcalină care neutralizează acidul din stomac. În canalul pancreatic care se unește cu canalul biliar, chimul este amestecat cu suc pancreatic, înainte de a se vărsa în duoden.
Sucul pancreatic conține mai multe enzime digestive care ajută la procesarea proteinelor, carbohidraților și grăsimilor. În intestinul subțire, sărurile biliare produse în ficat și apoi concentrate și depozitate în vezica biliară acționează ca un detergent care emulsifică grăsimile, facilitând astfel absorbția acestora.
Intestinul subțire este construit astfel încât absorbția nutrienților să fie foarte eficientă. Mucoasa peretului intestinal se prezintă sub forma unor proeminențe alungite asemănătoare unor degete, denumite vilozități intestinale, care se întind în interiorul intestinului din toate direcțiile.
Vilozitățile conțin capilare sangvine și limfatice. Particulele mici moleculare de mâncare procesată pot trece în vilozități, unde sunt preluate de capilare mici sangvine. Acestea sunt transportate în vena portă hepatică și apoi către ficat, unde sunt reduse și mai mult. Din ficat, nutrienții digerați sunt livrați celorlalte celule din organism pentru a susține celelalte activități celulare.
Intestinul gros (colonul)
Ca dimensiune intestinul gros este de aproximativ 150 cm în lungime și 6 cm în diametru.
În 8 până la 10 ore după masă, mâncarea își termină tranzitul prin intestinul subțire. Aceasta pătrunde mai apoi în intestinul gros pentru procesele digestive finale și eliminare.
În intestinul gros se găsesc miliarde de organisme microscopice. Activitatea bacteriană din colon joacă un rol major în nutriție și digestie. Bacteriile prietenoase sintetizează nutrienții valoroși, cum ar fi vitamina K și anumite vitamine din clasa B, prin digerarea unor porțiuni din conținutul intestinului.
Orice proteine rămase sunt transformate de bacterii în substanțe mai simple. Există numeroase produse secundare ale acestei activități bacteriene (indolul, scatolul, hidrogenul sulfurat, acizii grași, gazul metan și dioxidul de carbon). O parte din aceste substanțe sunt foarte toxice și urât mirositoare, de unde mirosul care însoțește fecalele.
Intestinul gros este împărțit în mai multe secțiuni denumite cecum, colon ascendent, colonul transvers, colonul descendent, colonul sigmoid și rectul. Un colon sănătos, care funcționează normal este descris în imaginea atașată.
Cecumul are formă de pungă și este localizat în partea inferioară dreaptă a abdomenului. De la cecum, intestinul gros se ridică prin colonul ascendent până la prima curbură către stânga.
Datorită apropierii sale de ficat, acest punct de curbură este denumit flexura hepatică. Din acest punct, intestinul gros traversează abdomenul, pe sub stomac, până ajunge la a doua curbură, denumită flexura splenică, numită astfel deoarece se află lângă baza splinei.
Acest segment al intestinului gros, colonul transvers, este singurul organ care traversează organismul de la dreapta la stânga. De la flexura splenică, intestinul gros formează un unghi în jos, colonul descendent, până ajunge la colonul sigmoid, care se situează deasupra rectului.
Colonul sigmoid reprezintă locul care reține fecalele care trebuie să fie eliminate. Rectul reprezintă ultimul segment al intestinului gros, care se continuă de la sigmoid, formând o înclinație în formă de S spre anus.
Mușchiul sfincterului anal ajută la închiderea intestinului gros, relaxându-l pentru a permite fecalelor să iasă atunci când evacuarea intestinului este necesară.
Valva ileocală se găsește de asemenea în intestinul gros. Localizată în cecum, acolo unde acesta se întâlnește cu intestinul subțire, valva ileocală reprezintă mușchiul sfincterului care controlează fluxul de deșeuri alimentare care trec din intestinul subțire în intestinul gros. Tot acolo se regăsește și formațiunea vermiculară, denumită apendice.
Intestinul gros, spre deosebire de intestinul subțire, este căptușit cu o mucoasă fină, lipsită de vizolități. În jurul acestui strat de mucoasă se mai găsește un strat format din mușchi interni circulari și mușchi externi longitudinali similari celor din intestinul subțire. Intestinul gros are forma unei serii de pungi sub formă de bulb, denumite haustre. Mușchii circulari și longitudinali se contractă pentru a strânge intestinul gros în pliuri care permit o extindere considerabilă.
Mucoasă din rect este striată în segmente pe lungime, având mai multe caneluri. Rectul este bogat în nervi, spre deosebire de celelalte părți ale colonului, astfel încât durerea asociată cu hemoroizii și alte tulburări rectale este mai repede resimțită.
Prin valva ileocală, chimul trece în cecum din intestinul subțire. În această etapă, chimul constă în substanțe alimentare nedigerate; secreții din ficat, pancreas, intestinul subțire și apă. O mare parte din apa existentă în chim este absorbită în cecum, transformând chimul într-un material semisolid, denumit fecale. Pentru a facilita trecerea fecalelor, numeroase celule căptușesc pereții intestinali și secretă mucus.
Prin acțiunea peristaltică repetată, fecalele sunt împinse către rect și anus, prin care sunt eliminate din organism. Această mișcare este stimulată de prezența alimentelor în stomac. Peristaltismul golește cecumul și îl pregătește pentru a primi chimul nou din intestinul subțire.
Atunci când fecalele ajung în rect, acestea se compun din aproximativ 65% apă și 27% bacterii. 8% sunt formate din reziduuri alimentare, celuloză (fibre), materii nedigerabile și celule moarte eliminate din organism.
Un scaun fără fibre este foarte greu de procesat de către intestin.
Mai mult, cu cât durează mai mult ca fecalele să se miște, cu atât mai multă apă este absorbită, făcând fecalele compacte și solide, iar eliminarea acestora devine dificilă.
Neglijarea nevoii de defecație, cât și consumul de alimente cu puține sau fără substanțe greu digerabile vor duce la constipație.
Asa ca nu neglijati Sistemul digestiv, precum vedeti are un rol foarte important in sanatatea umana si in procesele de digestie si nutritie. Vom reveni cu articole asemanatoare despre afectiunile sistemului digestiv si ce putem face din punctul de vedere al dietei si alimentatiei sa prevenim si eventual sa tratam eventualele probleme aparute.
Daca v-a placut articolul nu uitati sa va inregistrati pentu a beneficia de cele mai noi articole, diete si sfaturi de la ZINO