Dieta ZINO si afectiunile Gastro-intestinale
Efectele glucozinolaților asupra aparatului digestiv si a tractului gastrointestinal
Glucosinolații sunt un grup mare de metaboliți secundari ai plantelor cu efecte nutriționale și compuși biologic activi. Glucosinolații se găsesc în principal în plantele crucifere din familia Brassicaceae, inclusiv în plante comestibile comune, cum ar fi broccoli (Brassica oleracea var. italica), varza (B. oleracea var. capitata f. alba), conopida (B. oleracea var. botrytis), rapița (Brassica napus), muștarul (Brassica nigra) și hreanul (Armoracia rusticana).
Dacă plantele crucifere sunt consumate fără prelucrare, enzima mirozinaza (enzima din celulele vegetale) va hidroliza glucozinolații în diverși metaboliți, cum ar fi izotiocianații, nitriții, etc. Mirozinaza este inactivată și glucozinolații tranzitează spre colon, unde sunt hidrolizați de microbiota intestinală. Pe de altă parte, atunci când cruciferele sunt gătite înainte de consum, mirozinaza este inactivată și glucozinolații ar putea fi absorbiți parțial în forma lor intactă prin mucoasa gastrointestinala.
După ingestie, glucozinolații pot fi parțial absorbiți în forma lor intactă prin mucoasa gastrointestinală. Cu toate acestea, cea mai mare parte este metabolizată în lumenul intestinal. . Numeroși factori, cum ar fi timpul de depozitare, temperatura și ambalarea în atmosferă, împreună cu procesele de inactivare a mirozinazei, influențează biodisponibilitatea glucozinolaților și a produselor de degradare a acestora.
Glucozinolații se găsesc în principal în legumele crucifere din familia Brassicaceae, în peste 120 de structuri chimice cunoscute până în prezent. Aceste legume sunt reprezentate de următoarele: varza, varza de Bruxelles (verzişoare), broccoli, conopida, ridichia şi gulia.
Glucozinolații constituie un grup de metaboliţi secundari sintetizaţi în aceste plante și au implicații importante pentru sănătatea umană. GLS, împreună cu produşii acestora de degradare prezintă un interes particular în cercetările alimentare datorită proprietăţilor nutritive, efectelor unor GLS asupra sănătăţii, proprietăţilor anticarcinogene. În particular, atenția cercetătorilor asupra glucozinolaților reiese din multitudinea de proprietăți, precum: antibacteriene, anticarcinogene, antivirale, antifungice și chemoprotective.
Izotiocianații sunt capabili să inhibe factorul nuclear kappa B, un factor de transcripție a peste 500 de gene implicate în procesul inflamator, precum citokinele, chemokinele, molecule de adeziune și alți factori cu rol în răspunsul imun și în câteva boli, precum cancerul la oameni.
În timp ce inflamația acută este un fenomen de dorit în unele situații, deseori este un lucru indezirabil, în special în cazul inflamațiilor sistemice și cronice din boli precum artrita reumatoidă, ateroscleroza sau cancerul.
Mai mult, un număr considerabil de factori nucleari kappa B au ca țintă gene care inhibă apoptoza și duc la creșterea celulară rapidă, a angiogenezei și a apariției metastazelor. Factorul nuclear kappa B este depozitat sub o formă inactivă în membrana bazală a celulelor prin interacțiunea cu molecula inhibitoare kappa B.
În urma stresului oxidativ indus, are loc fosforilarea moleculei inhibitoare kappa B, iar factorul nuclear kappa B este eliberat, iar genele menționate mai sus sunt activate. Izotiocianații previn activitatea factorului nuclear kappa B fie prin inhibarea fosforilării moleculei inhibitoare kappa B, fie prin inhibarea legării dintre factorul nuclear și ADN
Efectul antibacterian al izotiocianaților a fost descris pentru prima dată în cazul lui Helicobacter pylori, un factor de risc bine cunoscut al cancerului gastric. Legumele crucifere, alimentele bogate în glucozinolați sau izotiocianați și sulforafan ocupă un loc important în strategiile de dietoterapie pentru pacienții infectați cu Helicobacter pylori și cei cu un risc crescut pentru ulcerele peptice.
În general, cruciferele comestibile, în special broccoli, sunt bogate în sulforafan, un derivat din glucozinolat, care exercită o activitate antibacteriană puternică, astfel ameliorând gastrita determinată de Helicobacter pylori.
Sulforafanul este cunoscut a fi un activator al enzimelor citoprotectoare care exercită un efect antioxidant Sulforafanul crește protecția organismului împotriva inflamației sau a stresului oxidativ, iar consecutiv, colonizarea bacteriilor este oprită
Studiile au arătat că germenii de broccoli, consumați timp de două luni, reduc semnele clinice ale infecțiilor bacteriene și îmbunătățesc perioada de convalescență a pacienților. Deși sulforafanul din germenii de broccoli nu a avut niciun efect de inhibiție a multiplicării în infecția cu Helicobacter pylori, s-a dovedit că reduce peroxidarea lipidelor în mucoasa gastrică, astfel previne cu succes tulburările cauzate de stresul oxidativ.
Mai mult, a fost raportată o reducere semnificativă a markerilor inflamației după consumul zilnic de germeni de broccoli, mai exact consecutiv suplimentării dietei cu 6 g/zi de pulbere de germeni de broccoli timp de 4 săptămâni sau 70 g/zi de germeni de broccoli bogați în glucorafanină timp de 8 săptămâni.
Într-un alt studiu, s-a dovedit faptul că sulforafanul are efecte bactericide față de mai mulți patogeni, precum Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Listeria monocytogenes și Staphylococcus aureus
S-au realizat studii cu privire la activitatea antagonistă a glucozinolaților și a metaboliților acestora asupra fungilor patogeni omului. Unele studii au relatat faptul că metaboliții glucozinolaților au potențialul de a degrada toxinele produse de fungii patogeni din industria alimentară.
S-a demonstrat activitatea antifungică a izotiocianaților împotriva multor ciuperci microscopice, ca de exemplu față de: Aspergillus flavus, Endomyces fibuliger, Penicillium commune, Penicillium corylophilum, Penicillium discolor, Penicillium palitans, Penicillium polonicum, Penicillium roqueforti, Penicillium solitum și Pichia anomala. Uleiul de muștar este unul din principalele surse de izotiocianați (99%) și s-a dovedit a avea o activitate antifungică importantă
De asemenea, s-a verificat activitatea antifungică a glucozinolaților extrași din semințele a 4 plante (broccoli, ridiche, varză albă și muștar alb) pentru Candida albicans și au observat că glucozinolații au o activitate antifungică importantă atunci când au comparat-o cu fluconazolul. Mai mult, activitatea antifungică a extractului din semințele de muștar alb a fost similară cu a fluconazolului.
Într-un alt studiu s-a identificat un nou izotiocianat în micsandra sălbatică (Erysimum diffusum, familia Brassicaceae), și anume acidul 4-izotiocianatobutanoic, și s-au studiat efectele acestuia împotriva unor agenți bacterieni și fungici. Rezultatele au arătat cum acest izotiocianat a exercitat o activitate antifungică împotriva C.albicans.
Alți cercetători au investigat activitatea antifungică a unor semințe de plante bogate în glucozinolați (varză, conopidă, ridiche, napi) asupra Alternaria alternata și au observat că inhibarea dezvoltării fungice este dependentă de doza de glucozinolați, deoarece la doze crescute efectul a fost vizibil, iar inhibarea a fost completă.
În ultimii ani, interesul pentru glucozinolați a crescut, aceștia fiind utilizați ca suplimente alimentare. Sulforafanul se poate găsi în produsul BroccoMax , îmbunătățit cu mirozinază, sub formă de capsule care susțin capacitatea antioxidantă, structura și funcțiile hepatice, dar și echilibrarea întregului aparat digestiv.